Între ideal și prăbușire. Burnoutul în profesiile de înaltă performanță

Abstract

Fenomenul burnoutului, prezent cu precădere în profesiile de înaltă performanță, poate fi înțeles nu doar ca o reacție la suprasolicitarea externă, ci ca expresie a unor conflicte intrapsihice profunde. Acest articol explorează burnoutul medicilor și al sportivilor de elită dintr-o perspectivă psihanalitică, cu accent pe dinamica inconștientă, pe structurile narcisice vulnerabile și pe modul în care idealul Eului organizează experiența subiectivă. În centrul argumentului se află ipoteza că epuizarea psihică nu reprezintă doar un simptom al presiunilor exterioare, ci și o prăbușire a unor construcții defensive – fie că este vorba despre sinele fals, fie despre mecanismele de menținere a stimei de sine grandioase. Vinietele clinice ilustrează modul în care crizele identitare și leziunile narcisice devin noduri prin care se articulează burnoutul, oferind totodată un cadru pentru reflecția asupra intervenției psihanalitice și a prevenirii.