Maternitate mecanică: Roboțica Roz și reconstruirea obiectului intern matern

Abstract

Louise Erdrichr Pornind de la filmul „The Wild Robot”, articolul de față propune o perspectivă psihanalitică asupra maternității, nu ca uter, destin biologic, ci ca act, respectiv ca funcție relațională construită pe baza alegerilor și a curajului de a ieși din tiparele cu care „venim din fabricație”. Ca efect al maturizării și conștientizărilor progresive, în contextul experienței (neprogramate a) maternității, în care alege să se implice plenar, personajul principal, Roz, un robot, ilustrează reconstrucția obiectului matern prin ruperea de Supraeul rigid și crearea unui spațiu tranzițional; conștientizându-și, pe deplin condiția, reușește să rupă lanțurile propriei construcții artificiale și să își reconstruiască obiectul intern matern ca pe unul viu, suficient de bun, capabil să conțină haosul, să permită separarea și să mențină legătura vie și indestructibilă cu fiul ei, dincolo de distanțe și diferențe ontologice. 1 Violeta Ignat este psihoterapeut psihanalitic autonom, afiliat INSIGHT- Asociația pentru promovarea psihanalizei teoretice si clinice. Email: ignatioanavioleta@gmail.com 2 ”Femeile fără copii se numără, adesea, și ele, printre cele mai bune mame, cu răbdarea, atenția și mângâierea lor salvatoare pe care o relația constantă cu copiii nu întotdeauna le poate susține. Fără ele, chiar nu știu cum am putea, uneori, continua.„ (Louise Erdrich, 1995, The Blue Jay˙s Dance: A Memoir of Early Motherhood, p. 162) Revista de psihanaliză relațională Nr. 1 | 2026, București Maternitate mecanică: Roboțica Roz și reconstruirea obiectului intern matern | 47