SUB PRIVIREA TUTUROR, NEVĂZUT DE NIMENI. NARCISISMUL VULNERABIL ÎN UMBRA RĂCELII PARENTALE

Abstract

Articolul propune o lectură psihanalitică a narcisismului, pornind nu de la forma grandioasă, intens mediatizată, a acestuia, ci de la varianta sa tăcută, hipersensibilă și mai apropiată de suferința clinică. După reconstituirea distincției dintre narcisismul grandios și cel vulnerabil (Akhtar, Wink, Pincus) și a principalelor ipoteze despre originile sale (Freud, Kohut, Kernberg, Millon), articolul examinează răceala parentală – indisponibilitatea emoțională, indiferența, respingerea implicită și ostilitatea latentă – ca antecedent privilegiat al configurației vulnerabile. Susținem că narcisismul vulnerabil poate fi citit ca urma psihică a unei prezențe parentale lipsite de privire: copilul îngrijit, dar nevăzut, devine adultul care se simte permanent privit și evaluat. Convergența dintre teoria psihanalitică și cercetarea empirică asupra rememorărilor parentale (Otway și Vignoles) susține această lectură, fără a o transforma într-o demonstrație cauzală. Articolul are în vedere implicațiile clinice și preventive ale acestei perspective.